atemporal

Ucide-mi gandul cel rau! Fa sa dispara teama de pe genele-mi negre de atata dor.
Strange-ma in brate si fa-ma sa pierd timpul, sa treaca pe langa noi...
Sufletele noastre pana acum grabite, sa stea, sa astepte chemarea.
Sa ne scufundam, iubite, in bezna, sa ne ascundem in fiecare moment al vietii,
Sa fim doar noi 2.fara timp, fara clipe, fara vreme...

fara rost.

M-au lovit atat de tare de literele cuvintelor tale incat m-am prabusit. Palmele mi s-au julit de rautatea sentimentelor tale, inima mi s-a frant si sufletul a murit. Eu inca mai respir, insa sunt doar un trup ce se plimba pe strazile "murdare de povestile cu creta"... Ma regasesc printre ele si mi-e teama de ce va urma. Mi-e teama ca intr-un final imi va muri si trupul...

Nu imi place sa alerg prin vant si ploaie caci nu imi simt lacrimile cum inunda obrajii. Vreau sa fie senin pentru ca doar asa voi realiza adevarata si cruda durere, cadere. 

Cadenta cuvintelor tale ma sperie mai mult ca niciodata. Am fost candva o visatoare, acum insa sunt doar o floare-n vant. Am fost si zmeul tau, am fost si sufletul tau, am fost orice pe acest Pamant. Oare in Ceruri ce voi fi? 

Nu mai vreau nopti ori zile..vreau zorile din zi cand totul pare nou nascut, pur, fara pata..

Lacrimi inghetate

E ultima data cand lacrimile imi ingheata pe obraji.
E ultima zapada ce imi prinde sufletul departe de casa,
plangand, ascunzandu-se de restul lumii.

Il auzi si tu? E aproape, sfarsitul e aici. Cu ochii plansi,
cu inima franta, imi las durerea sa-mi omoare sufletul. si trupul...
Nu mai am timp sa mai fug, nici sa mai sper...
M-ai doborat si acum esti plecat prin Ceruri, iti cauti acolo fericirea.
Imi tarasc picioarele prin fum si foc doar ca sa-mi eliberez credinta.
Vreau sa mor si sa renasc in alta parte, acolo unde nu exista "durere sau suspin".
Fericirea mi-a intors spatele prea repede.
Iubirea s-a sters?
Inneaca-mi suferinta in speranta din ziua de maine, lasa-mi adevarul si pleaca!
Nu mai vreau nici sarutul de noapte buna, nici pe cel din zori!
Imi plang ochii, iar sufletul mi-e distrus.

Ce crezi?

Ce crezi? M-am prabusit, din nou. Poate ca eram prea sus,
poate ca nu era asta cerul meu, poate ca nu pe aici trebuia sa zbor.

Ce crezi? S-a spulberat tot si simt cum, de data aceasta, nu ma mai pot ridica,
nu ma mai poate ridica nimeni. Vreau sa imi auzi tipetele sufletului ars de tine,
Vreau sa mergi ingenunchiat catre infinit si sa simti si tu durerea.

Ce crezi? Timpul s-a oprit si el. Nu mai ticaie, nu mai rade, nu mai plange...
Si-a pierdut ritmul, s-a dus odata cu vantul, cu viscolul de afara.
S-a speriat de atatea lacrimi ce il inconjoara. A dezertat.

Ce crezi? Am plecat si eu odata cu timpul, odata cu vantul.
M-a doborat si acum soarta, am mers prea mult contratimp...
Ma voi intoarce mereu la tine, Luna mea amara, caci doar tu imi intelegi cuvantul,
tu...si marea.

...
oamenii sunt doar niste trupuri ce alearga pe trotuarele murdare de constiinta lor.
oamenii nu merita nimic. nici macar indiferenta. nici macar cuvintele astea. nimic.
si, ce crezi? si tu esti om.

dragostea inseamna un umar si un suflet cald

-Vorbeste-mi despre dragoste, ii sopti ea dulce la ureche. De fapt, ce e dragostea?

-Dragostea e atunci cand te simt aproape desi tu esti la sute de kilometri departare de sufletul meu. Dragostea mea esti tu, esti cea care imi trezeste sentimente nemaibanuite, cea care m-adoarme in fiecare seara cu un sarut dulce, esti cea pe care o sarut in miezul noptii, dis-de-dimineata sau oricand imi doresc. Esti persoana care imi este mereu alaturi, esti ingerul meu coborat din Cer, esti persoana cea mai importanta din viata mea..nu, de fapt, tu esti viata mea, dragostea mea. 

-Atunci, viata inseamna dragoste?

-Da, viata apare din dragoste. 

Dupa ce a inchis ochii, ea si-a pus capul pe umarul lui, parca repetand cuvintele proaspat auzite... Adora sa stea in bratele lui, se simte protejata de tot ce inseamna rau si durere..Pentru ea, dragostea inseamna un umar si un suflet cald, o inima buna si o imbratisare stransa atunci cand are nevoie. 

-Tu pe cine iubesti? se trezi ea deodata.

-Inainte de orice, te iubesc pe tine. Indiferent de ce a fost sau ce va urma, dragostea mea pentru tine nu va muri niciodata, ea va dainui vesnic...Tu m-ai schimbat radical, de fapt, tu ai scos la suprafata adevaratul chip al sufletului meu si pentru acest lucru iti voi fi recunoscator o viata intreaga. 

-Iti multumesc, striga ea implinita si, cu ochii inlacrimati, isi puse obrazul umed pe pieptul lui. Acolo se simte ea insasi, acolo ii aude si simte cel mai tare dragostea iubitului ei. 

Ingerul

te-am cautat pe pamanturi straine, negre de dor si suferinte,
insa nu te-am gasit decat daramat de soarta...te-am ridicat,
ti-am sarutat mainile ostenite si ti-am suflat cuvinte sincere.
Nu, niciodata nu te-am mintit, desi uneori imi doream,
de fiecare data, inima imi oprea ratiunea. Mi-as fi ascuns adevarul
de propria persoana, ar fi fost ca si cum mi-as fi format o alta personalitate.

acum se scurg anii, iar noi avem grija de minute, iar orele-s clepsidre albastre,
rupte din sanul marii noastre. Ne-am pierdut de atatea ori, insa mereu
ne-am gasit un pic altfel, dar mereu aceiasi.
Doar dragostea ne tine sufletele lipite...
Asculta doar vocea Lui, a Ingerului tau. Te indruma negresit spre o cale mai buna,
insa, cateodata, te abati inconstient... te razvratesti, te lupti cu destinul,
iti doresti din ce in ce mai mult,
si mai mult,
si mai mult...

Acum, tu ma cauti printre raiuri de fum si pulberi de argint, de aur...
nu mai conteaza...anii au trecut, noi am ramas la fel,
2 tineri nebuni, 2 suflete pereche, 2 inimi lipite...
de dor, de dragoste, de nemuritoarea dorinta albastra.
Acum ascult si eu vocea Lui. Nu ma mai tem: il am pe El,
te am pe tine.

Alinare.

Iubito, lasa-ma sa iti sarut fluturii de pe trupu-ti cald.
Uite, si-au luat zborul de pe mana ta stanga si ti s-au prins in par...
Nu te misca, nu lasa visul sa moara pe aripile viu colorate.
Deschide-ti inima si lasa-ma sa iti simt cu buzele vibratiile iubirii.
Asculta! E zborul lin al fluturilor ce par a fi inviat o data ce tu ai inchis ochii.
Ii primesc sincer si in sufletul meu, sa imi atinga trupul caci doar asa iti voi simti si eu fiorul,
te voi simti mai aproape de mine, mai aproape ca niciodata...
Iubesc tot, iubesc pana si iubirea pe care ti-o port, iubesc alinarea ta, nefericirea si fericirea ta.

Ai raspandit binele prin mine si mi-ai transformat visarea, iubito,
Am uitat ce inseamna raul si nici nu vreau sa imi amintesc.
Am ingropat amintirile, insa am pastrat invatatura, morala fiecareia.
M-am scuturat de ele si am suflat praful din inima mea,
si te-am vazut pe tine, ti-am atins fericirea,
Iar tu ti-ai lasat fluturii pe trupul meu, parca demult uitat in negura.
Iubesc tot, iubesc pana si iubirea pe care ti-o port, iubesc alinarea ta, nefericirea si fericirea ta.

ce inseamna marea?

Astazi marea mi-a zambit, mi-a acoperit golul din suflet lasat de neincrederea in oameni.
Astazi "mi-am spalat sufletul de noroi"... Mi-am recapatat naivitatea si mi-am continuat drumul prin viata.
am descoperit ca sarea iti face sentimentul mai fin, ca valurile te ridica orice ar fi,
ca al lor sunet cald te face sa visezi din nou, chiar daca uitasei cum...

de cate ori nu ti-a mangaiat talpile chiar si atunci cand simteai ca nu aveai niciun prieten?
de cate ori te-a iubit chiar si atunci cand nu te iubea nimeni?
de cate ori ti-a spalat sufletul de rautate si ti-a insuflat magia dragostei?

Nu uita, muritorule, ca marea ne ocroteste pe toti,
ca marea ne iubeste si durerea si fericirea,
ea stie sa asculte toate povestile, stie sa rada sau sa planga cu tine...
Marea ne este martor etern.
Ea a invins demult timpul, nu imbatraneste, nu intinereste,
caci dragostea a ramas aceeasi de-a lungul veacurilor...

Marea nu moare,
ea inseamna dragoste sincera!

Astazi marea mi-a aratat ca este o adevarata minune pe Pamant.

sa nu uiti...

Sarutul tau rupt parca din rai ma trezeste in fiecare dimineata. Desi, seara, oamenii adorm cu speranta unei zile mai bune, cu frica in suflet, eu adorm cu zambetul tau pe buzele mele, adorm cu ochii intredeschisi la viitorul nostru.
Noapte buna, dragul meu, ti-am soptit suav, fara sa ne auda sau sa ne vada restul lumii...
Visul nostru nu va muri atat timp cat a doua zi de dimineata iti voi intalni iar privirea plina de mii de nuante de zambete, fericire si dragoste. Sa stii ca ochii mei te vor salva mereu, nu trebuie decat sa ii cauti.

Asculta-L !

Aseara luna isi oglindea auriul in albastrul marii,
iar, acum, din penita imi curg randuri magice:

Doar eu iti cunosc adevaratul chip, dincolo de masca zilnic purtata.
in fata mea, te dezbraci de orice mister, gluma sau copilarie...
ca un prunc, ti-ai lasat grijile si temerile in bratele mele si
ti-ai continuat drumul catre Ceruri. Ti-ai gasit chemarea.
Nu lasa frica sa te cuprinda, trebuie sa incerci sa te ridici din Intuneric,
si sa primesti Lumina in suflet si in gand.

nu mai fugi, ridica-ti privirea din pamant si asculta-ti inima..
Asculta-L!
Daca o intelegi, e vocea Lui.

ca un suflet batran

Sparge universul cu creatiile tale si picteaza viitorul printre gene...
Doar asa iti vei vedea sfarsitul batran, mort, langa un alt suflet pereche.
Nu-ti fie teama sa visezi din nou, spera si aduna cioburile cosmarului apus,
Lipeste-le si iubeste iar, cu o alta inima...de gheata.

Evadeaza din singuratatea noptii si lasa galbenul Soarelui sa-ti incalzeasca sufletul,
ca in zilele calde de primavara, cand totul era cuvant, creatie eterna.
Nu am privit degeaba lumina Lunii in miezul noptii, nu am irosit randuri intregi de cuvinte,
nu am atins cu frica o incercare la iubire,
ci am invatat sa respiram chiar si atunci cand vantul iti taie orice rasuflare,
am invatat sa luptam, sa ne ridicam unul pe altul.
Zeii ne-au daruit puterea lor pentru a ne vindeca ranile trecutului,
si am reusit.

Calca pe jarul fierbinte, ridica-ti genunchii arsi de dor,
Asteapta semnul divin al noii sperante si, c-un suflet mai trist, gaseste-ti adevarata iubire.
Nemuritorule,
Ai renascut din apele marii doar ca sa mori iar,
ca un suflet batran,
de neuitat...

Am terminat de fumat tigarea prieteniei...
"Am ramas doar eu, tu nu...
sunt doar eu cu mine.."

fumul ma impiedica sa respir, iar,
increderea in oameni...

deocamdata, zambesti.

Frigul de afara te face sa simti mirosul mucegait al timpului.
Frica de sfarsit iti tropaie prin vene ca si cum ziua de maine ar muri...
Nu mai esti demult rabdator si incerci sa evadezi cu fiecare gura de aer,
sa atingi nemurirea cu degetele, sa ii simti fericirea pe trup...
Sa te pierzi prin labiriturile vietii neobisnuite si nimeni sa nu-ti inteleaga existenta...
Doar asa invingi teama, muritorule!

Acum doar fuga pe mal iti mai calmeaza respiratia,
iti linisteste bataile inimii plapande. Doar sarea marii care-ti spala talpile,
doar ea stie de cate ori te-a ajutat in miez de noapte,
de cate ori te-a ridicat din balanta minutelor, orelor...

Ai invins clipele, nemuritorule, si acum stapanesti Universul...
Acum lacrimile ti-au secat si doar stelele iti sunt camin etern.
Dumnezeu stie de ce ti-a daruit tocmai tie eternitatea,
facandu-te de neatins.

Ai cunoscut moartea prin viata ta vesnica,
Si, inconstient, deocamdata,
zambesti.

Imi ajungi

Ridica-ma puternic catre Ceruri si intoarce-te cu spatele la mine apoi. 

Doar asa iti pot vedea omoplatii nemaicunoscuti pana acum de altcineva,

doar asa iti pot vedea aripile stranse acum, dupa un zbor aprig...

Ma vad pe mine pe spatele tau tatuat parca de atatea iubiri stinse.

Nu deschifrez codul, insa doar Universul, care m-a adus cel mai aproape de tine, 

imi poate transforma sentimentul... 

De acum inainte, doar eu iti voi picta viitorul, cu dorinte aurite,

Trupul meu fiind creionat, pentru totdeauna, pe trupul tau.

Nu vreau sa se duca ardoarea pasiunii niciodata. 

Nu vreau sa se stafideasca sentimentele odata cu timpul,

sau sa iti pierzi aripile...

Trupul ti-e cazut acum, se pierde printre cearsafuri,

 iar eu te am in fata ochilor intreg.

 Imi ajungi. 

Alege!

Uneori, cele mai mici detalii conteaza. Ne pierdem timpul sperand si creand idei desarte, insa fericirea e mereu aproape, e pe buze, pe ochi, prin par si in inima. Nu trebuie decat sa o cauti, sa o privesti mai atent, sa fii constient ca ea exista, ca doar tu trebuie sa ii simti prezenta.

Nu da la o parte oamenii si sentimentele lor! Viata e prea simpla, iar omul are liberul arbitru...Si, totusi, se teme intotdeauna sa aleaga. Ce sa aleaga? Orice. Oricand, la orice ora, viata e alcatuita din oportunitati, sanse, nesanse, dar mai ales alegeri. Cei fricosi aleg sa fuga, aleg sa nu aleaga. Si, totusi, fac o alegere.

E imposibil sa traiesti fara sa alegi...conteaza sa iti asumi responsabilitatea pentru ce ai ales si vei fi fericit.
Asta e cheia fericirii in viata.

Alege sa asculti rasetul sincer si infantil al partenerului tau, dar sa il asculti cu toata inima. Alege sa il iubesti si sa ii arati asta..gandeste-te daca tu ai fi in locul lui, ti-ai iubi partenerul?! Alege sa ii privesti ochii pana in profunzimea lor, sa ii distingi nuante de iubire si dorinte ascunse...alege sa descoperi duo-ul fiintei umane, trupul si sufletul.

Pune-ti intrebari.despre orice. Doar asa vei reusi sa fii fericit, chiar daca nu vei afla raspunsuri certe, insa doar asa vei alege sa te ridici, sa evadezi din cotidian, sa fii altfel. Doar asa, vei fii fericit.

Nu te teme, nu spera, alege ce crezi tu ca este bine, insa, dupa aceea, asuma-ti responsabilitatea!
Traieste dupa propriile reguli, nu da sfaturi si nu accepta sfaturi.
Nu te teme sa alegi. Doar asa vei trai cu adevarat.
Alege sa iubesti si vei fii iubit!

dependenta

Topeste-mi cuvintele pe buze! Fa-le apoi sa zboare, sa iti atinga sufletul, sa invinga frigul invechit...
Iubite, lasa-ma sa te iubesc, sa te ridic ca sa nu mai vezi ceata din zori.
Sa nu iti mai fie teama de diminetile reci, sa astepti sarutul meu
de noapte buna in fiecare seara, sa iti incalzesc palmele cu ale mele...

Stinge lumina Soarelui si aprinde-mi dragostea printre cearsafurile marine,
caci doar impreuna reusim sa oprim marea, sa o facem sa iubeasca si ea nisipul auriu,
brazdat acum de tomnatica vreme...
Sa ne pierdem departe de lume, sa fim doar noi doi si marea, luna si stelele.

Sunt dependenta de tine.

am intors timpul !

Ca un zeu neinfricat imi privesti negrul din ochi si adori sa te pierzi cu mine pe valuri..
Iti dau tot ce am, iti iubesc fiinta si sufletul, ochii si parul, gandurile si visele...
Multumesc Celui de Sus pentru noi sperante tesute in viata mea.

Imbratiseaza-mi aripile, ingerule, si hai sa ne indepartam de rautate,
hai sa dam uitarii haosul cotidian si sa ne pierdem...
sa nu ne cunoasca nimeni, sa nu cunoastem pe nimeni.
Sa traim asa cum stim noi: simplu, sincer, pur...
Sa iubim diminetile tardive cu miros de verde crud.
Doar prin tine am inceput sa respir ca la inceputuri,
sa cred in sperante si vise impartite la doi.

Impreuna oprim secundele, spargem clepsidrele si intoarcem timpul...
Viata intinereste caci se hraneste cu adevar si sinceritate, cu iubire si respect.
Sufletul mi-a iesit din piept si a zburat pana dincolo de Ceruri,
si-a gasit alinarea si nu s-a mai intors...si-a format intregul.

am distrus frontierele dintre lumile in care am trait,
am invins orice standard ori etalon...
Mi-ai pictat intr-o clipa o viata intreaga si deodata,
am ales sa scriu romane despre tine, despre noi,
sa aduc ofrande zeilor caci mi te-a scos in cale...

"E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!" (P. Coelho)

dormi in stanga mea ca un prunc linistit, ce cauta sa isi indeplineasca un vis.
noi avem visul nostru si doar ascultand marea el se indeplineste...
fericita, ma ridic de langa tine si incerc sa astern cateva ganduri, sentimente.
e prea greu, sunt prea multe si nu le pot tine in frau...oare asa e dragostea adevarata? ...
nu ma mai satur sa te privesc, sa iti privesc somnul adanc...cu ochii intredeschisi,
probabil ca lumea e a ta, esti dincolo de infinit, de rasarit...
asculti si tu marea mea, si doar ea iti calauzeste visul.
ne lasam dusi de valuri, ne spalam durerile si traim clipele prezentului.
doar impreuna am reusit sa oprim timpul,
doar parul tau negru imi trezeste simturile in fiecare dimineata,
doar ochii tai ce seamana izbitor de mult cu ai mei, ma inteleg cu adevarat.

voi putea eu oare sa iti multumesc vreodata doar pentru simplul fapt ca existi?

teama dispare incetul cu incetul... cred ca Dumnezeu ne-a pus la grele incercari
doar ca sa ne intalnim, sa ne meritam unul pe celalalt.

of, suflet bun ce esti, mi-ai incalzit sufletul si mi-ai readus sperante...
sa nu le risipesti niciodata, sa nu ma lasi niciodata..
"eu, fara tine, ce rost as avea?"

alunga-ti si tu ultimile temeri si hai sa pictam impreuna tabloul vietii noastre!

dimineata cu gust de mare

Aud valurile spargandu-se pe retina timpului.
Te-ai dus, pescarusule, si ai luat cu tine durerea...
iti multumesc pentru fericirea de pe buze, pentru linistea din suflet si lacrima de pe obraz.
Am adormit pe pieptul lui si lumea era a mea, eram nemuritoare, eram doi calatori care au oprit clipele.

Zborul tau mi-a sters dezamagirea si mi-a lasat dorinta albastra. Inainte, alergai speriat, acum zbori linistit.
Dragostea mi s-a intiparit pe cord, pentru vesnicie.

moartea ca o renastere

Ai zis ca nu mai zbori, fluturasule... ai zis ca nu mai pleci, ca o sa crestem mari si o sa ne construim panze de sperante si dorinte pe albastrul marii. Ai zis ca valurile nu vor sterge niciodata urmele de pe mal, ai zis ca pescarusii nu isi alunga caldura verii.
Am urlat in miez de noapte franturi de sunete pana sa iti cunosc coloritul sufletului. Ti-ai deschis aripile de argint si mi-ai soptit iubirea...Cu tine am cunoscut fericirea, am avut-o in palma si am admirat-o in orice clipa a existentei.

Deodata, ai vrut sa atingi apogeul si sa simti fericirea cu trupul... Simturile ti se ascutisera atat de mult incat ai uitat drumul inapoi, la mine...
Ma intreb si acum daca ai stiut dinainte ca vei muri caci se spune ca simtim dinainte moartea, ca o renastere pentru suflet.

Tu ai fost si inceput si sfarsit, de aceea vreau sa scriu, sa te scriu...
pentru vesnicie.

Traieste mai incet!

Traieste mai incet!
Traieste-ti orice moment al vietii mult mai intens, mai profund.
Traieste ca si cum ar fi ultima oara cand respiri, cand vezi ori auzi.
Bucura-te de orice detaliu, orice lucru simplu...bucura-te ca ai parintii inca aproape, ca ai un suflet pereche langa tine, bucura-te cat mai poti de sanatate si traieste clipa!

Saruta mai incet, priveste mai mult ochii celui de langa tine si doar asa vei trai cu adevarat. Ia-l de mana ori de cate ori iti dicteaza inima, imbratiseaza-l, iubeste-l sincer si nu mai tine cont de cei din jur...
Spune-i "te iubesc" din inima, nu doar ca un raspuns impulsiv...
Fii ca un zmeu pentru el, lasa-te purtata de vant in viitor, lasa-l sa iti calauzeasca pasii, sa te tina el in frau.
Arata-i ca sentimentele tale sunt eterne si doar asa vei cunoaste apogeul iubirii.
Doar asa vei fi cea mai fericita!

Viata are viteza, insa doar oamenii o pot incetini...

L'amour fou

Nu am mai ascultat de mult timp marea cu inima, batand atat de repede.
Sarutul tau a completat tabloul de la malul marii negre, valurile se spargeau in amintiri si trecut, iar noi traiam clipele prezente.
Ne-am vindecat sufletele, iubite, si ne-am lasat sentimentele purtate de briza.
Iubirea isi face loc printre firimiturile sufletului, imbratiseaza dorul si se asterne sincera.
De azi inainte, drumul e impartit la doi, vom creste impreuna, dragostea noastra va invinge timpul, varstele, durerile...

Sa adorm in bratele tale e ultima mea dorinta in fiecare noapte...

imi este bine

Strigi la mine din adancuri! Desi nu ma mai vezi, ma auzi.
Imi auzi acum bataile inimii fericite,
te sperii. Nu ma credeai in stare de asa ceva.
ti-e frica.
plangi.
Adormi acum cu lacrimi in ochi, sufletul iti urla dupa ajutor,
insa nu te aude nimeni. e prea tarziu pentru tine.
Deja cunosti caderea in abisurile rosii, arzande.
Desi iti aud durerile, nu imi este mila, nici ura.
imi este bine.

this is the big love :x

Clipele se scurg prea greu.

Inima mi se usuca de dor, bratele-mi plang dupa imbratisarea ta, buzele cheama sarutul noptii...

Curand visul va deveni realitate. 

Noi ne vom iubi in infinitul noptii, vom picta Luna si Soarele, sperantele, dorintele. 

Ai fost vreodata la mare?

Sunetul marii ma trezeste in bratele tale. Deschid plapand ochii si Soarele imi umple sufletul de caldura. 

Iti intalnesc privirea atintita spre mana mea pe care o tii strans la pieptul tau...

Parca o lacrima sta sa cada, sa se intalneasca cu fericirea de pe obrajii mei reci...

Nu mi-e teama, traiesc un vis cu tine dincolo de orice. 

Tu imi dai visul din miez de noapte, speranta din zori.

Aprinde marea, iubite, cu dragostea ta! Soarbe adanc sarea de pe cearsafurile de pe mal si lasa

doar puritatea, sinceritatea...

Ne pierdem printre imagini de albastru marin. Ne facem una cu marea, cu dragostea...

Vama Veche - Dragostea

Nebunie

Nebun este cel care a iubit suflete triste, pline de dureri abstracte.

Cu o putere magnifica, el a reusit sa stearga, cu bureti de fier, amintiri negre,
gravate parca pentru eternitate pe retina sufletului ei.
El ii iubeste zambetul spart de trecut, insa reparat cu duiosie, cu incredere,
Ii saruta ochii plansi dupa vechi imagini, distorsionate de sclipiri de alb.
Nu conteaza ce a fost. Doar el stie cum sa ii asculte rasetele sincere,
chicotelile de copil trist, insa cu noi sperante tesute in diminetile tarzii.
Ea nu mai cunoaste esenta timpului, ci doar clipele fericite pe care le soarbe,
egoista, in suflet, ca un medicament magic.
Isi da seama ca doar el stie sa ii cante note de fericire la pian-marea sa dragoste.

Adevar divin :)

"Darul de a suferi este mai mare decat darul de a invia mortii, pentru ca, facand cineva minuni, ii ramane dator lui Dumnezeu, pe cand daca cineva sufera, acestuia Dumnezeu ii ramane dator" ( Sfantul Ioan Gura de Aur ) . 

Omenie, iubire si regret

Cimitirul parea ca rade, azi, cand Soarele ii mangaia cararile inlacrimate...
Doar un batran singuratic isi plangea dragostea, demult moarta,
Demult plecata dintre cei vii. Sigur s-a ascuns in Ceruri ca sa o caute
barbatul vietii ei.
Doar eu stiu ca nu mai e mult timp pana cand isi vor uni iar
sensurile. Vietii?sau ale mortii?

Nu conteaza. Vie sau moarta, dragostea invinge timpul.
Tind sa cred in nemurirea ei, in puterea de a omori sfarsitul...

Mi-am surprins apoi ochii plini de lacrimi, de emotii.
Si, totusi, mi-am incarcat sufletul cu o dorinta aprinsa de a trai,
De a-mi cauta si eu iubirea.
Aceste momente cruciale ne determina sa apreciem mai mult VIATA.

Da,
Cimitirul parea ca rade, chiar daca oamenii plangeau...
Era vesel ca inca mai exista omenie, iubire si regret.

It's called life :)

Iluzii

Poti sa ma dezbraci de rautate si suspin ca sa ma ridici cu sperante desarte.
Poti sa imi iubesti si visul si cosmarul, si zilele si noptile.
Poti sa adormi pe umarul meu asa cum faceai odinioara.

Insa eu nu mai pot. Eu am sa ma inec in trecut cu amintiri tatuate pe retina timpului,
Am sa privesc inca o data dincolo de ochii tai de-un albastru pur,
Degetele-mi o sa se joace inca o data prin parul tau castaniu,
Inima insa nu imi va mai tresari niciodata. Acum e de piatra.

Alearga ea prin cimitire, danseaza cu durerea si se intoarce la mine.
Cu buzele imi creionez iubirea, insa inima rosteste rugaciunile lui Mefisto.
Mi-e frica, ma ascund dupa crucile grele distruse parca de razboiul vietii.

Iluzii...

Tu poti sa zbori din nou.
Eu nu mai pot.
Inima mi-e arsa pe rug, de tine.

A real life dilemma

"Memories cause love.
Love kills" (Dr. House)


Is it true?

Sfarsit

Ma ustura inima din cauza cuvintelor tale nerostite.
Ea plange, urla, tipa, asa cum nu am mai vazut-o vreodata,
Vrea sa iti auda suspinele aprinse de durerea pierderii.
Doar asa s-ar simti razbunata, usurata,
Doar asa i-ai opri inaltarea spre Ceruri.

Ti-ai otravit fiinta cu alte alinari, cu alte iluzii.
Asculta-ti sufletul macar acum, la sfarsitul vietii noastre,
Si resusciteaza-mi inima! Elibereaz-o de furia amintirii nescrise,
Las-o sa se zbata din nou catre alte iubiri dulci-amarui.
Cu ultima clipa din viata, taie franghia ce-mi leaga zmeul de tine...
Lasa-l sa zboare, sa se inalte, sa respire iar!

De azi nu mai pun pe foaie lacrimi caci mi-au secat obrajii
De cand ai luat zilele insorite cu tine...departe.
Acum din nori curge sange si prin vene-mi alearga sperantele.
Nu ma mai atinge suferinta rosie. Acum calc pe ea fara resentimente,
Fara teama, ca un erou al vietii muribunde, dincolo de univers.

Azi, ti-aduc jertfe de-un simplu dor. Atat. Inca imi lipsesti,
Bunul meu prieten, insa moartea ta mi-a redat libertatea.
Mi-e imposibil sa ma bucur, si, totusi, imi rade sufletul:
se simte eliberat de tot ce a fost mai rau, mai diabolic.
Acum, nu ma mai ustura inima, ci ma apasa un simplu dor...
cumplit.

Do you know?

Making a big life change is pretty scary.
But, know what's even scarier?

Regret.

un gand

Cateodata simti cum mirosul puternic al amintirilor te ineaca atat de tare incat nu poti respira aerul curat al prezentului. Nu poti iesi din bula de trecut nici daca alergi, nici daca stai. Nu iti face placere sa iti aduci aminte de orice moment, situatie, loc sau traire.
Nu ai cum sa reactionezi, esti imun. Trebuie doar sa astepti sa urci din nou treptele din fata ta, sa nu te mai
sperii de data asta. Trebuie sa infrunti, odata pentru totdeauna, teama!
Uita! iti strigi mereu, fara sa stii daca este in zadar sau nu.
Astepti timpul, iubesti visarea si te inchini la gandul ca vei ramane departe. Cat de departe?!

Pleaca!

Ah, singuratate crancena, dispari din sufletul meu
Si fa ca timpul sa se opreasca acum!

Inconjurat de atatia oameni, pustiu, visez din abis.
fara suflare, cuvantul vrea sa zboare de pe buze,
insa ii e teama de tine, de mine.

Caldura iubirilor te sufoca, te doboara,
Te face sa mananci si pietre de gheata,
ca sa iti racesti sentimentul.

Dor, singuratate, ambitie si suspin,
teama, inceput, mister...

mai pustiu ca niciodata

Ridici privirea catre Ceruri si intrebi "de ce eu?".
Nu auzi niciun raspuns, nimeni nu te aude acum.
Asculti tacerea nocturna si te sperii de lumina stelelor.
Parca atunci cand erai cu ea, gaseai aceeasi stralucire in ochii ei,
caprui cu nuante negre.
Nu ai sa ii uiti niciodata privirea inlacrimata din noaptea aceea.
ti-au ramas intiparite in minte profunzimea, simplitatea ei.

O iubeai asa cum era ea atunci: pura, gingasa, sincera.
Acum nu o mai cunosti, sau recunosti.
S-a schimbat prea mult si te simti vinovat de asta.
Nu mai speri la nimeni si nimic,
Doar supravietuiesti intr-o lume fara limite.

Lacrimi de dor spala sentimentul de uitare,
Si inca te trezesti in miez de noapte si o cauti
printre cearsafurile voastre.
Inca ii simti mirosul parului pe perna din dreapta ta,
si inca ii simti capul pe umarul tau...
Da, acolo era locul ei.

iti pleci privirea spre pamant si intrebi "de ce eu?"
Auzi un raspuns in surdina:
"pentru ca asa a fost sa fie"...
Azi te simti mai pustiu ca niciodata.

Poemul XX

"În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
şi stelele tremură albastre în depărtare".

Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, şi, câteodată, şi ea m-a iubit.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe.
Am sărutat-o la nesfârşit sub cerul imens.

M-a iubit, şi, câteodată, şi eu am iubit-o.
Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?

Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
Şi rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.

Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, şi ea nu-i lângă mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare...
Cu pierderea ei nu mă pot împăca.

O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi...
Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.

A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, şi-atât de lungă e uitarea.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe,
şi sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.

Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
şi acestea ultimele rânduri." 

                            (Pablo Neruda)

Altceva, altfel

Se sparg felinare pe strazile rau famate,
Si din ele curge sange de omenire blestemata.
Nu stie nimeni sa asculte sufletele ce urla a disperare...
Doar tu iti opresti firul vietii pentru o clipa,
Si auzi notele ascutite venite parca din adancuri.
Nu te mai sperie nimic, ai doze de cosmaruri infinite pe aripi.
Doar asa percepi cuvintele de pe portativul lor.
Incerci sa ii eliberezi de durere si amar,
Insa realizezi ca nu esti decat un muritor pe pamant,
Ca esti prea mic printre atatea vise desarte.

Fata de la marea neagra

Clipeste prea des ca sa ii poti deslusi culoarea ochilor.
Par de-un negru profund, insa la o privire mai adanca
Ii simti vibratiile caprui.
Ii mangai chipul ca si cum ati fi la inceputurile voastre infantile,
ca si cum nu i-ai cunoaste sufletul ca pe propriul eu.
Vrei sa te opresti, insa ceva inca te leaga de ea,
un sentiment prea mut si linistit,
si in acelasi timp prea nebun si fierbinte.

Azi isi doreste mai mult ca oricand sa o iubesti fara limite,
Increzator, sa te arunci in valul marii ei.
Sufletul ii striga, ii plange. Nu poate adormi iar. Nu vrea asta din nou.
Nu stie cum sa te iubeasca ca sa fii iarasi Tu.
Dovezi de amor zboara cu dor etern.
Nu le vezi.
Acum avem visele prinse cu catuse de glezne
Si nu ne putem desprinde de pamantul superficialilor.

Euforica, pluteste lin intre apa si foc. Nu se teme de tine,
Dimpotriva, crede in tine, in sufletele voastre...
Doar fata de la marea neagra,
te poate iubi prin creatie, arta si cuvant.
dar tu cine esti, pictor misterios, de i-ai furat sufletul,
pentru eternitate?
Cine esti de ai schimbat-o atat de mult incat iti cauta chipul
in fiecare margine de paradis?

Nu ii stinge flacara ce o mistuie tot timpul!

Iubire moarta, iubire vie

Ai sorbit disperat din iubire ca si cum ai inghitit otrava dulce,
Insa, extaziat, adormi in cosmaruri de basme.
Nu realizezi ca ai uitat sa lupti.
Te pierzi. Singur.
Pe ea ai uitat-o pe nisipul ars de Soare,
i-ai abandonat sufletul sarat,
i-ai lasat trupul in cortul de pe plaja de
Iubire moarta, iubire vie.

Acum te joci printre cadavre de nimic,
Si abia acum inveti ca Ileana ta era tot.
Atunci te jucai pe mal, cu scoici, cu sperante si vise,
Cu buze de suflet pline de
Iubire vie, iubire moarta.

Ai visat sub apa, ai vandut sarutari rupte din Ceruri,
Ai adormit in bratele ei pe muzica valurilor.
Insa, i-ai oferit un sfarsit dintr-un inceput ce promitea vesnicie,
Inceput in care ea credea ca intr-un rasarit de
Iubire moarta, iubire vie.

Lasa-ma sa-mi plang angoasa pana cand se va prelinge pe obrazul de fier.

Nu mai simt nimic de cand ai plecat. Sunt vid.

Imuna, alerg, plang, rad, la exterior.

Acum port din nou masca de fericire inutila, de necrezut.

Nimeni nu ma cunoaste cum o faceai tu,

Si disimularea mi-e prieten etern.

Adu-mi inapoi siguranta din bratele tale si fa-ma sa ating cerul cu buzele.

Priveste-ma ca la inceputurile noastre,

Parca demult apuse.

Nu vreau sfarsit din nou.

Doar tu poti canta notele chiar daca muzica a tacut brusc,

Si m-ai invatat si pe mine sa o ascult.Insa am uitat de cand nu mai esti.

Te simt departe.

Ei.

Ametit de cuvinte, ma imbat cu priviri ucigatoare. Precum acidul, sfaraie invidia, iar cuvinte dure cad in continuu. Ei iti musca din suflet fara nicio ezitare, te lasa dezbracat de orice sentiment si privire. Nu ai timp nici sa te miri de ce poate face un om. Se intampla tot atat de repede incat toti uita de unde au plecat si unde au ajuns. E usor sa schimbi taberele pe frontul prieteniei, insa e mai greu sa simti schimbarea.  Sa nu te doara apoi, sa nu regreti niciun moment de alegerea facuta. 

Franturi de negru

Franturi de negru imi apar in vis, de parca am ingropat ziua in noapte.
Traiesc in vid, si totusi respir esente de viata eterna,
Vreau sa evadez dincolo de existenta ta!

Inchid cosciugul de amintiri prafuite, iar sunetul mortii ma sperie incet.
Tresar deodata, si totusi, apari din neant, din viitor.
Sufli in negru, imi iubesti aripile de plumb demult uitate.
Apoi privesti dincolo de ochi, de rasuflarea mea greoaie.
Asculti linistea si zgomotul din negura,
Insa nu dizolvi dureri.
...
gandul ti-adoarme tresarind neincetat
De parca isi doreste sa evadeze, sa-si lipeasca amintirea-n iubire.
Of, destin obscur cu suflet dezbracat de remuscari,
Unde-mi sunt cuvintele prin care Luna saruta Soarele?
Aminteste-mi calea prin labirintul neintelesurilor,
Lumineaza-mi inima si omoara-mi timpul!

Galbenul auriu al Lunii iti paleste uimirea de pe chip.
Trec un ceas, trec doua,
Insa doar tu vezi vazduhul brazdat de zori de zi,
Din zbor.

Diminetile tarzii te fac sa dispari in cerurile rasaritului,
Abandonand pasiuni, extaz, nebunii.


"Doamne, vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei..."

"Vine o vreme cand trebuie sa alegi intre contemplare si actiune. Adica sa devii om. Asemenea sfasieri sunt cumplite" (A. Camus)

Pentru ca mi-era dor de Rammstein !

Inchide ochii!

Fii liber ca pasarea infinitului. Uita de tot si desprinde-ti aripile catre adevar.
Iti voi salva clipele ca sa pictezi.
Creator al Intunericului, iti vei lasa inima sa fie cuprinsa de Lumina,
sau vei aduce pentru mine negrul amurgului incat sa imi intuneci sentimentul?
Ca un cristal iti vei revarsa culorile iubirii daca accepti mantuirea Luminii.
Zboara peste frontiere, peste prapastii si goluri! Inchide ochii si viseaza la dorinte.
Asculta doar soaptele albe si atunci ma voi ineca in tine.

Renaştere

Azi mi-am surprins gândul. Era departe, dincolo de infinit,
dincolo de stele, dincolo de limite. Era cu tine.
Acum te văd în oglinda speranţei: eşti misterul ce-mi cuprinde mereu sufletul cu palmele.
Nu te ştiu şi totuşi nu mi-e teamă de tine,
Ţi-am simţit doar gândul fiorului.

Spargi timpul şi alergi către mine. Vrei să-mi vindeci sufletul muribund,
Ca apoi să îţi aparţină întrutotul.

Braţele tale puternice mă ridică din cenuşă,
Şi renasc din îmbrăţişare.
Eşti Creatorul meu, din tine îmi iau seva trăirii veşnice.

Ai fost vreodata la mare?!

Mi-a fost dor de mare.
Vama - Dragostea

Si ei ii era dor...de mine, de noi..

M-a trezit cuvantul tau calm.
Mi-a cuprins ochii si mi-a sarutat genele.
Priveste, m-ai facut sa zambesc sincer, din nou, cu sufletul!
Am evadat deodata si m-a lovit un aer cald, de fericire empirica.

Doar privirea ta ma fereste de tot ce e rau,
Ma poarta catre un loc fara ganduri negre,
unde infinitul zborului e usor de atins.
Iarta-ma, dar am uitat cum sa-ti multumesc cu adevarat!

Revenire

Voi reveni cat mai curand si cu palmele voi cuprinde cerul. Voi zbura ca un zmeu printre norii uitarii si ma voi ridica din cenusa. E greu, stiu, insa nu imposibil. E greu fara tine, e greu fara noi, insa imi iubesc fericirea de a fi "singura", decat "singura in doi" asa cum eram odata...
...
Deja zbor asa cum nu am facut-o niciodata si simt prin vene un tropait fericit de speranta.