Lacrimi

Si da, si "diamentele se sparg" atunci cand lacrima este din ce in ce mai grea,
cand isi face loc pe obrazul tau stang...cand iti atinge coltul gurii atat de insetata de parca
ar atinge Zeul Suprem cu palmele... Simti ca nu mai poti, insa iau nastere din ce in ce mai multe lacrimi.
E greu sa te ridici. De fapt, nu mai poti, nu mai stii, nu mai vrei...

"Inainte fugeai cu mine printre norii, printre lacrimi de fericire,
imi alungai raul si tristetea de pe buze cu o simpla privire.
Inainte credeai in mine, in noi...
Timpul a trecut si tu ai trecut odata cu el...

Inainte...dar acum?
Acum doar sunetele muzicii mai sunt langa mine,
doar ochii negurii din miezul noptii ma mai privesc,
doar bratele plapande ale timpului singuratic ma mai mangaie,

Povestea mea nu mai e povestea ta...
Povestea mea s-a terminat asa: 

alergam desculta pe nisipul umed de atatea lacrimi de dor, de chin
dupa pescarusii din trecuta vara, trecuta iubire... "
 

Iubirea te face sa fii mai bland si iertator, sa realizezi ca nimeni nu e perfect si ca noi, de fapt, ne iubim si cu bune si cu rele...fara aceste mici copilarii si stangacii nu ne-am mai da seama cat inseamna persoana de langa noi si n-am mai aprecia simplitatea si puritatea dragostei.

eu te iubesc asa cum esti tu si cum doar eu stiu ca esti.

Iubeste!

Petale de dor au cazut din sufletul tau si s-au asternut printre cearsafuri.
Lipsa dragostei tale le-au inrosit, apoi au plans si au racnit cu putere...
Insa nimeni nu le-a auzit strigatul.
In miez de noapte, petalele prind viata si te imbratiseaza, te fac sa zambesti
si fara ea langa tine. Pe perna ei stau acum asezate miresmele trandafirii,
iar la pieptul tau parca s-a cuibarit ea; uite, si-a lipit obrazul de pielea ta...
Dimineata iti surprinzi zambetul pe chip si stii motivul fericirii tale: iubesti!
Da, azi o iubesti mai mult ca niciodata, azi o vei strange iar la pieptul tau.


Iubeste, om simplu, "iubeste si vei fi iubit",
iubeste si vei simti fericire.
iubeste si vei dezlega mistere...
E simplu caci dragostea nu e complicata,
oamenii sunt.

cuvinte copilaresti

Ai grija de floarea dragostei...hraneste-o cu sperante, dar nu desarte,
da-i vise destule, dar nu inutile si aminteste-i in fiecare zi ca este indispensabila vietii...
Ai grija, caci petalele pot cadea in orice clipa si se vor lovi de pamantul rece al intunericului.
Si nu le vei mai putea lipi niciodata in acelasi loc, indiferent de ce va urma.
Ai incredere in floarea ta, pazeste-o cu sufletul si vorbeste cu ea tot timpul...
Atunci va straluci pe langa alte flori, captand doar bucurie si fericire.

Sa adormi in fiecare noapte cu gandul la ea...
Sa te trezesti cu gandul la ea...
Si, chiar de nu o vezi o zi, o luna sau un an,
Sa nu o uiti niciodata...
Chiar daca se ofileste si moare...

Ploi

Ma stinge ploaia. Deja norii grei imi acopera bucuriile, zambetele.
Ma ating cu atata putere picaturile incat imi sfarma carnea,
imi plange corpul dupa cerul senin al noptilor de primavara tarzie...

Ma stinge ploaia. Incet, ma topesc si mi se prelinge dorul de pe gene,
ajunge pe sanii-mi goi de atata amar si jale...
plange sufletul in mine si-si cauta neincetat si fara speranta zborul.

M-a stins ploaia. Doar urmele trupului meu cazut se mai vad pe pamantul batatorit.
cativa pasi si totul se termina brusc. Nu m-am mai agatat de niciun fir de nisip,
de niciun fir de roua din zori. E totul negru si e frig,
iar eu...eu nu mai exist.