promisiune

Deschide-ţi ochii larg şi priveşte-mă: da, sunt aici, lângă tine şi aici mă vei găsi mereu.
Să nu-ţi fie teamă niciodată de nimic atât timp cât vom fi împreună...
Poate că viaţa ne va purta pe cărări nebănuite, ne va pune la grele încercări,
Însă capul meu va fi mereu lângă perna ta,
Ochii mei mereu îi vor privi pe ai tăi,
Inima mea va fi întregită doar lângă bătăile inimii tale.

Ia-mă de mână şi hai să pornim la drum aşa cum suntem noi:
tineri, sinceri, iubitori şi simpli.
Hai să nu ne complicăm iubirea căci o vom risipi în timp.

Prinde apusul

Lumina roşiatică te face să visezi spre albastrul dimineţii.
Tresari atunci când realizezi că încă o zi s-a încheiat,
Şi zâmbeşti melancolic.

Prinde apusul, iubite, ascunde-l în sân
Şi transformă-l în infinite răsărituri!

Caut liniştea

Caut liniştea de ani de zile de suferinţe amare.
Unde eşti tu, astru ce-mi luminezi nopţile,
Ce faci tăcerea să vorbească şi inima să încremenească?
Astăzi am fost aproape de infinit, parcă l-am atins cu buzele
şi am simţit tresăririle universului nostru paralel.
Însă, m-am pierdut în spaţii goale, în cioburi de teamă
Şi am întors obrazul ud de atâtea dezamăgiri.

Oare, te mai recunosc dacă îţi mai zăresc chipul, linişte astrală?
Sau deja mi-e sufletul prea îmbătrânit de vidul negru ce mă înconjoară?
Nu mai vreau zgomote de dor monocromatic, ci vreau necuvinte,
vreau sunete sparte şi line, ecouri din tine şi armonii sfinte.

negru

Cateodata simti cum ti se sfasie carnea de pe oase.
Simti cum iti cari crucea la nesfarsit si cum nu mai poti,
dar trebuie sa te ridici si sa continui sa mergi.
Nu e greu, muritorule!
Invata cum sa respiri prin ceturile dense de dureri amare,
sa zbori printre norii de cenusa,
sa traiesti si cu binele si cu raul...

cateodata simti negrul cum iti apasa pe pleoape.
iti inchizi ochii, insa iti deschizi sufletul catre Ceruri:
te rogi sa-ti gasesti calea spre infinit. 

Lacrimi din mare

Lacrimi din mare s-au ridicat golase catre Ceruri si au implorat norii sa plece!
Sa dispara orice chip de rautate de pe Pamant, orice dezamagire...
iar ele sa fie doar niste simple lacrimi de fericire, de iubire,
caci marea inseamna amor infinit...

Cerurile se dezlantuie, se razbuna printr-un ultim imn al ploilor de foc...
Tipa, urla, plang si trosnesc,
Lovesc cu putere si fara mila aripile pescarusilor.
Insa aceste pasari ale libertatii nu isi parasesc marea,
ci, dimpotriva, isi continua zborul lin...

Pescarii s-au ascuns muti de frica in casele lor de pe mal
si au ramas doar pasarile, cordoanele de nisip, zgomotul Cerurilor
si plansetul marii.

Da-mi lacrimile tale, marea mea draga!

Sacadat

Shh...ia-ma in brate si taci! nu intreba de ce, cand, cum...nu intreba nimic.
citeste-mi inima din priviri. E simplu, iubite, suntem doar noi doi acum.
atat.
imi surprinzi ochii de fiecare data cu capruiul alor tai.
pare mereu altul, pare mereu diferit.

Shh...
stiu ca doar tu poti intelege modul meu de a iubi.
pana la capat. dincolo de toate.
dincolo de orice si oricine.
Langa mine este sufletul tau. Nu ma mai tem sa zbor,
sa cuceresc Cerurile cu aripile mele din vise desarte sau nu,
insa visele mele dintotdeauna.
si tu stii toate astea si nu te saturi niciodata sa le auzi..
la infinit.

Azi, mai mult ca niciodata, simt cum imi tropaie iubirea prin vene,
simt cum se zbate tainic in mine si nimeni nu stie absolut nimic.
Doar tu, iubite!

Doar tu nu imi consideri starile ciudate, doar tu imi iubesti orice stare de spirit...
Doar tu, iubite!
Doar tu simti tot ce simt si eu!