Dumnezeu ne pune la grele încercări într-o singură viaţă. Nu ştim dacă vom reuşi să trecem peste ele "teferi", însă încercarea este crucială. Sunt zile când vrem să renunţăm la tot, să fugim la mare şi...să plângem, să ne descărcăm sufletul, să lăsăm marea să ni-l spele cu speranţa că un suflet gol e mult mai fericit.
Sunt zile când abia aşteptăm răsăritul Soarelui ca să ne începem rutina care ne "încântă" din ce în ce mai mult.

Azi, simt nevoia să mă detaşez de lume, de oameni. Natura să-mi fie prieten veşnic căci doar ea e capabilă să mă înţeleagă. Astăzi, parcă sunt împotriva tuturor...

Unde eşti, marea mea dragă? Te-am pierdut în miez de vară, tu doar iarna mi-eşti alături.

e, pur şi simplu, prea mult

Simţi şi tu mirosul inimii putrezite de atâta suferinţă?
Mă doare sufletul căci nu mai pot lupta cu distanţa.
Am obosit.
Mi-au obosit picioarele să tot alerge după fluturii din stomac,
de la începuturile noastre.
Mi-au obosit palmele să tot mângâie amintirea ta pavată pe-un colţ
din raiul nostru. 
Ridic ochii timid şi nu îţi mai zăresc nici măcar silueta.
E prea mult fum,
E prea mult timp,
E prea multă neîncredere.

Am adormit (part 2 )

Îmi miroase a eşec, dezamăgire şi sentimente putrede.
Am adormit pe-un colţ de Iad şi nu mă mai sperie nimic,
Însă, drumul e lung şi greu până în adâncuri.
Lasă-mi mâna să zbor printre rocile Pământului,
Să simt negrul lor în plămânii mei, să nu pot închide ochii
de căldura infernală.
Sap în adâncimile nemaivăzute şi descopăr liniştea.

Shh!!!
Singurătatea e iubirea pură, iar 
Liniştea de-aici e zgomotul vieţii de sus.

Nu pare nimic diferit, însă tu nu mai eşti aici,
să ma ţii de mână.
Mi-e dor de fotografiile noastre simple pe malul lacului,
De aerul umed ce ne umplea plămânii...
Mă ustură pielea, mă doare carnea, mi se strivesc palmele...
Nu e deloc uşor
Să adormi pentru eternitate. 

Am adormit

Cine poate să-mi spună cât mi-a îmbătrânit sufletul?
Cine poate să-mi desfacă inima în mii de frânturi
şi să le pună înapoi doar pe cele mai tinere, mai pure, mai curajoase?
Cine?

Vreau să te cunosc, Dumnezeul meu, să-mi faci ultimele zile mai uşoare, să mă faci iar tânăr,
să simt zborul lin al liniştii depline.
Bătrâneţea vine odată cu înţelepciunea, aşa că un ochi râde şi unul plânge.
Am ajuns Sus.
Unde e paradisul mult visat?
Unde e liniştea mult dorită pe Pământ?

Am adormit pentru eternitate.