dimineata cu gust de mare

Aud valurile spargandu-se pe retina timpului.
Te-ai dus, pescarusule, si ai luat cu tine durerea...
iti multumesc pentru fericirea de pe buze, pentru linistea din suflet si lacrima de pe obraz.
Am adormit pe pieptul lui si lumea era a mea, eram nemuritoare, eram doi calatori care au oprit clipele.

Zborul tau mi-a sters dezamagirea si mi-a lasat dorinta albastra. Inainte, alergai speriat, acum zbori linistit.
Dragostea mi s-a intiparit pe cord, pentru vesnicie.

moartea ca o renastere

Ai zis ca nu mai zbori, fluturasule... ai zis ca nu mai pleci, ca o sa crestem mari si o sa ne construim panze de sperante si dorinte pe albastrul marii. Ai zis ca valurile nu vor sterge niciodata urmele de pe mal, ai zis ca pescarusii nu isi alunga caldura verii.
Am urlat in miez de noapte franturi de sunete pana sa iti cunosc coloritul sufletului. Ti-ai deschis aripile de argint si mi-ai soptit iubirea...Cu tine am cunoscut fericirea, am avut-o in palma si am admirat-o in orice clipa a existentei.

Deodata, ai vrut sa atingi apogeul si sa simti fericirea cu trupul... Simturile ti se ascutisera atat de mult incat ai uitat drumul inapoi, la mine...
Ma intreb si acum daca ai stiut dinainte ca vei muri caci se spune ca simtim dinainte moartea, ca o renastere pentru suflet.

Tu ai fost si inceput si sfarsit, de aceea vreau sa scriu, sa te scriu...
pentru vesnicie.

Traieste mai incet!

Traieste mai incet!
Traieste-ti orice moment al vietii mult mai intens, mai profund.
Traieste ca si cum ar fi ultima oara cand respiri, cand vezi ori auzi.
Bucura-te de orice detaliu, orice lucru simplu...bucura-te ca ai parintii inca aproape, ca ai un suflet pereche langa tine, bucura-te cat mai poti de sanatate si traieste clipa!

Saruta mai incet, priveste mai mult ochii celui de langa tine si doar asa vei trai cu adevarat. Ia-l de mana ori de cate ori iti dicteaza inima, imbratiseaza-l, iubeste-l sincer si nu mai tine cont de cei din jur...
Spune-i "te iubesc" din inima, nu doar ca un raspuns impulsiv...
Fii ca un zmeu pentru el, lasa-te purtata de vant in viitor, lasa-l sa iti calauzeasca pasii, sa te tina el in frau.
Arata-i ca sentimentele tale sunt eterne si doar asa vei cunoaste apogeul iubirii.
Doar asa vei fi cea mai fericita!

Viata are viteza, insa doar oamenii o pot incetini...

L'amour fou

Nu am mai ascultat de mult timp marea cu inima, batand atat de repede.
Sarutul tau a completat tabloul de la malul marii negre, valurile se spargeau in amintiri si trecut, iar noi traiam clipele prezente.
Ne-am vindecat sufletele, iubite, si ne-am lasat sentimentele purtate de briza.
Iubirea isi face loc printre firimiturile sufletului, imbratiseaza dorul si se asterne sincera.
De azi inainte, drumul e impartit la doi, vom creste impreuna, dragostea noastra va invinge timpul, varstele, durerile...

Sa adorm in bratele tale e ultima mea dorinta in fiecare noapte...

imi este bine

Strigi la mine din adancuri! Desi nu ma mai vezi, ma auzi.
Imi auzi acum bataile inimii fericite,
te sperii. Nu ma credeai in stare de asa ceva.
ti-e frica.
plangi.
Adormi acum cu lacrimi in ochi, sufletul iti urla dupa ajutor,
insa nu te aude nimeni. e prea tarziu pentru tine.
Deja cunosti caderea in abisurile rosii, arzande.
Desi iti aud durerile, nu imi este mila, nici ura.
imi este bine.

this is the big love :x

Clipele se scurg prea greu.

Inima mi se usuca de dor, bratele-mi plang dupa imbratisarea ta, buzele cheama sarutul noptii...

Curand visul va deveni realitate. 

Noi ne vom iubi in infinitul noptii, vom picta Luna si Soarele, sperantele, dorintele. 

Ai fost vreodata la mare?

Sunetul marii ma trezeste in bratele tale. Deschid plapand ochii si Soarele imi umple sufletul de caldura. 

Iti intalnesc privirea atintita spre mana mea pe care o tii strans la pieptul tau...

Parca o lacrima sta sa cada, sa se intalneasca cu fericirea de pe obrajii mei reci...

Nu mi-e teama, traiesc un vis cu tine dincolo de orice. 

Tu imi dai visul din miez de noapte, speranta din zori.

Aprinde marea, iubite, cu dragostea ta! Soarbe adanc sarea de pe cearsafurile de pe mal si lasa

doar puritatea, sinceritatea...

Ne pierdem printre imagini de albastru marin. Ne facem una cu marea, cu dragostea...

Vama Veche - Dragostea

Nebunie

Nebun este cel care a iubit suflete triste, pline de dureri abstracte.

Cu o putere magnifica, el a reusit sa stearga, cu bureti de fier, amintiri negre,
gravate parca pentru eternitate pe retina sufletului ei.
El ii iubeste zambetul spart de trecut, insa reparat cu duiosie, cu incredere,
Ii saruta ochii plansi dupa vechi imagini, distorsionate de sclipiri de alb.
Nu conteaza ce a fost. Doar el stie cum sa ii asculte rasetele sincere,
chicotelile de copil trist, insa cu noi sperante tesute in diminetile tarzii.
Ea nu mai cunoaste esenta timpului, ci doar clipele fericite pe care le soarbe,
egoista, in suflet, ca un medicament magic.
Isi da seama ca doar el stie sa ii cante note de fericire la pian-marea sa dragoste.

Adevar divin :)

"Darul de a suferi este mai mare decat darul de a invia mortii, pentru ca, facand cineva minuni, ii ramane dator lui Dumnezeu, pe cand daca cineva sufera, acestuia Dumnezeu ii ramane dator" ( Sfantul Ioan Gura de Aur ) .