Am terminat de fumat tigarea prieteniei...
"Am ramas doar eu, tu nu...
sunt doar eu cu mine.."

fumul ma impiedica sa respir, iar,
increderea in oameni...

deocamdata, zambesti.

Frigul de afara te face sa simti mirosul mucegait al timpului.
Frica de sfarsit iti tropaie prin vene ca si cum ziua de maine ar muri...
Nu mai esti demult rabdator si incerci sa evadezi cu fiecare gura de aer,
sa atingi nemurirea cu degetele, sa ii simti fericirea pe trup...
Sa te pierzi prin labiriturile vietii neobisnuite si nimeni sa nu-ti inteleaga existenta...
Doar asa invingi teama, muritorule!

Acum doar fuga pe mal iti mai calmeaza respiratia,
iti linisteste bataile inimii plapande. Doar sarea marii care-ti spala talpile,
doar ea stie de cate ori te-a ajutat in miez de noapte,
de cate ori te-a ridicat din balanta minutelor, orelor...

Ai invins clipele, nemuritorule, si acum stapanesti Universul...
Acum lacrimile ti-au secat si doar stelele iti sunt camin etern.
Dumnezeu stie de ce ti-a daruit tocmai tie eternitatea,
facandu-te de neatins.

Ai cunoscut moartea prin viata ta vesnica,
Si, inconstient, deocamdata,
zambesti.

Imi ajungi

Ridica-ma puternic catre Ceruri si intoarce-te cu spatele la mine apoi. 

Doar asa iti pot vedea omoplatii nemaicunoscuti pana acum de altcineva,

doar asa iti pot vedea aripile stranse acum, dupa un zbor aprig...

Ma vad pe mine pe spatele tau tatuat parca de atatea iubiri stinse.

Nu deschifrez codul, insa doar Universul, care m-a adus cel mai aproape de tine, 

imi poate transforma sentimentul... 

De acum inainte, doar eu iti voi picta viitorul, cu dorinte aurite,

Trupul meu fiind creionat, pentru totdeauna, pe trupul tau.

Nu vreau sa se duca ardoarea pasiunii niciodata. 

Nu vreau sa se stafideasca sentimentele odata cu timpul,

sau sa iti pierzi aripile...

Trupul ti-e cazut acum, se pierde printre cearsafuri,

 iar eu te am in fata ochilor intreg.

 Imi ajungi. 

Alege!

Uneori, cele mai mici detalii conteaza. Ne pierdem timpul sperand si creand idei desarte, insa fericirea e mereu aproape, e pe buze, pe ochi, prin par si in inima. Nu trebuie decat sa o cauti, sa o privesti mai atent, sa fii constient ca ea exista, ca doar tu trebuie sa ii simti prezenta.

Nu da la o parte oamenii si sentimentele lor! Viata e prea simpla, iar omul are liberul arbitru...Si, totusi, se teme intotdeauna sa aleaga. Ce sa aleaga? Orice. Oricand, la orice ora, viata e alcatuita din oportunitati, sanse, nesanse, dar mai ales alegeri. Cei fricosi aleg sa fuga, aleg sa nu aleaga. Si, totusi, fac o alegere.

E imposibil sa traiesti fara sa alegi...conteaza sa iti asumi responsabilitatea pentru ce ai ales si vei fi fericit.
Asta e cheia fericirii in viata.

Alege sa asculti rasetul sincer si infantil al partenerului tau, dar sa il asculti cu toata inima. Alege sa il iubesti si sa ii arati asta..gandeste-te daca tu ai fi in locul lui, ti-ai iubi partenerul?! Alege sa ii privesti ochii pana in profunzimea lor, sa ii distingi nuante de iubire si dorinte ascunse...alege sa descoperi duo-ul fiintei umane, trupul si sufletul.

Pune-ti intrebari.despre orice. Doar asa vei reusi sa fii fericit, chiar daca nu vei afla raspunsuri certe, insa doar asa vei alege sa te ridici, sa evadezi din cotidian, sa fii altfel. Doar asa, vei fii fericit.

Nu te teme, nu spera, alege ce crezi tu ca este bine, insa, dupa aceea, asuma-ti responsabilitatea!
Traieste dupa propriile reguli, nu da sfaturi si nu accepta sfaturi.
Nu te teme sa alegi. Doar asa vei trai cu adevarat.
Alege sa iubesti si vei fii iubit!

dependenta

Topeste-mi cuvintele pe buze! Fa-le apoi sa zboare, sa iti atinga sufletul, sa invinga frigul invechit...
Iubite, lasa-ma sa te iubesc, sa te ridic ca sa nu mai vezi ceata din zori.
Sa nu iti mai fie teama de diminetile reci, sa astepti sarutul meu
de noapte buna in fiecare seara, sa iti incalzesc palmele cu ale mele...

Stinge lumina Soarelui si aprinde-mi dragostea printre cearsafurile marine,
caci doar impreuna reusim sa oprim marea, sa o facem sa iubeasca si ea nisipul auriu,
brazdat acum de tomnatica vreme...
Sa ne pierdem departe de lume, sa fim doar noi doi si marea, luna si stelele.

Sunt dependenta de tine.

am intors timpul !

Ca un zeu neinfricat imi privesti negrul din ochi si adori sa te pierzi cu mine pe valuri..
Iti dau tot ce am, iti iubesc fiinta si sufletul, ochii si parul, gandurile si visele...
Multumesc Celui de Sus pentru noi sperante tesute in viata mea.

Imbratiseaza-mi aripile, ingerule, si hai sa ne indepartam de rautate,
hai sa dam uitarii haosul cotidian si sa ne pierdem...
sa nu ne cunoasca nimeni, sa nu cunoastem pe nimeni.
Sa traim asa cum stim noi: simplu, sincer, pur...
Sa iubim diminetile tardive cu miros de verde crud.
Doar prin tine am inceput sa respir ca la inceputuri,
sa cred in sperante si vise impartite la doi.

Impreuna oprim secundele, spargem clepsidrele si intoarcem timpul...
Viata intinereste caci se hraneste cu adevar si sinceritate, cu iubire si respect.
Sufletul mi-a iesit din piept si a zburat pana dincolo de Ceruri,
si-a gasit alinarea si nu s-a mai intors...si-a format intregul.

am distrus frontierele dintre lumile in care am trait,
am invins orice standard ori etalon...
Mi-ai pictat intr-o clipa o viata intreaga si deodata,
am ales sa scriu romane despre tine, despre noi,
sa aduc ofrande zeilor caci mi te-a scos in cale...

"E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!" (P. Coelho)

dormi in stanga mea ca un prunc linistit, ce cauta sa isi indeplineasca un vis.
noi avem visul nostru si doar ascultand marea el se indeplineste...
fericita, ma ridic de langa tine si incerc sa astern cateva ganduri, sentimente.
e prea greu, sunt prea multe si nu le pot tine in frau...oare asa e dragostea adevarata? ...
nu ma mai satur sa te privesc, sa iti privesc somnul adanc...cu ochii intredeschisi,
probabil ca lumea e a ta, esti dincolo de infinit, de rasarit...
asculti si tu marea mea, si doar ea iti calauzeste visul.
ne lasam dusi de valuri, ne spalam durerile si traim clipele prezentului.
doar impreuna am reusit sa oprim timpul,
doar parul tau negru imi trezeste simturile in fiecare dimineata,
doar ochii tai ce seamana izbitor de mult cu ai mei, ma inteleg cu adevarat.

voi putea eu oare sa iti multumesc vreodata doar pentru simplul fapt ca existi?

teama dispare incetul cu incetul... cred ca Dumnezeu ne-a pus la grele incercari
doar ca sa ne intalnim, sa ne meritam unul pe celalalt.

of, suflet bun ce esti, mi-ai incalzit sufletul si mi-ai readus sperante...
sa nu le risipesti niciodata, sa nu ma lasi niciodata..
"eu, fara tine, ce rost as avea?"

alunga-ti si tu ultimile temeri si hai sa pictam impreuna tabloul vietii noastre!