o altfel de poveste

 

„Au murit cativa oameni in mine”,

Am cititi pe-un vers dintr-o poezie.

Mi-am amintit brusc de tine,

De ochii tai, de a ta fantezie.

 

Se facea c-alergam desculti pe maluri,

Voiai sa-mi prinzi aripile, sa le saruti.

Ne canta suav marea prin ale ei valuri,

Obositi, noi inotam, nu ne dadeam obositi.

 

Dar a venit zmeul cel rau, intunecandu-ne

privirile, aripile. In neant ne pierdeam treptat,

In zadar incercam, nu reuseam. Zbatandu-ne,

ne-am ranit sufletele, trupurile, si... am cedat.

 

M-am intors pe mal cu o aripa franta.

Schiopatam din cauza durerii purtate pe umeri,

Tineam in palme 2 ochi negri, mici, ce m-avanta

Si azi, si maine, printre stele, fara alte temeri.

fericirea ni se prelinge pe spate

Fericirea ni se prelinge pe spate, semnele imbatranite sunt acum uitate.

Te privesc printre genele-mi lungi cum chipul tau revarsa clipe minunate,

Cum doresti sa aprinzi momente parca demult ingropate in timp,

Si ne-ntindem trupurile ostenite, privindu-ne, ochi in ochi, cu jind. 

Degetele tale imi vibreaza pe pielea umeda, sarata, aprinsa.

Iti surprind privirea dincolo de dorinte, parca vesnic nestinsa,

Si alearga tropaind pe gat, pe piept, si-apoi coboara nestingherita, 

Aprinde alte taramuri, iar suflarea inghetata este deodata pornita.