Lasa-ma sa-mi plang angoasa pana cand
se va prelinge pe obrazul de fier.
Nu mai simt nimic de cand ai plecat.
Sunt vid.
Imuna, alerg, plang, rad, la
exterior.
Acum port din nou masca de fericire
inutila, de necrezut.
Nimeni nu ma cunoaste cum o faceai
tu,
Si disimularea mi-e prieten etern.
Adu-mi inapoi siguranta din bratele
tale si fa-ma sa ating cerul cu buzele.
Priveste-ma ca la inceputurile
noastre,
Parca demult apuse.
Nu vreau sfarsit din nou.
Doar tu poti canta notele chiar daca
muzica a tacut brusc,
Si m-ai invatat si pe mine sa o
ascult.Insa am uitat de cand nu mai esti.
Te simt departe.