miercuri, 30 mai 2012


Lasa-ma sa-mi plang angoasa pana cand se va prelinge pe obrazul de fier.
Nu mai simt nimic de cand ai plecat. Sunt vid.
Imuna, alerg, plang, rad, la exterior.
Acum port din nou masca de fericire inutila, de necrezut.
Nimeni nu ma cunoaste cum o faceai tu,
Si disimularea mi-e prieten etern.
Adu-mi inapoi siguranta din bratele tale si fa-ma sa ating cerul cu buzele.
Priveste-ma ca la inceputurile noastre,
Parca demult apuse.
Nu vreau sfarsit din nou.
Doar tu poti canta notele chiar daca muzica a tacut brusc,
Si m-ai invatat si pe mine sa o ascult.Insa am uitat de cand nu mai esti.
Te simt departe.

luni, 28 mai 2012

Ei.


Ametit de cuvinte, ma imbat cu priviri ucigatoare. Precum acidul, sfaraie invidia, iar cuvinte dure cad in continuu. Ei iti musca din suflet fara nicio ezitare, te lasa dezbracat de orice sentiment si privire. Nu ai timp nici sa te miri de ce poate face un om. Se intampla tot atat de repede incat toti uita de unde au plecat si unde au ajuns. E usor sa schimbi taberele pe frontul prieteniei, insa e mai greu sa simti schimbarea.  Sa nu te doara apoi, sa nu regreti niciun moment de alegerea facuta. 

sâmbătă, 26 mai 2012

Franturi de negru


Franturi de negru imi apar in vis, de parca am ingropat ziua in noapte.
Traiesc in vid, si totusi respir esente de viata eterna,
Vreau sa evadez dincolo de existenta ta!

Inchid cosciugul de amintiri prafuite, iar sunetul mortii ma sperie incet.
Tresar deodata, si totusi, apari din neant, din viitor.
Sufli in negru, imi iubesti aripile de plumb demult uitate.
Apoi privesti dincolo de ochi, de rasuflarea mea greoaie.
Asculti linistea si zgomotul din negura,
Insa nu dizolvi dureri.
...
gandul ti-adoarme tresarind neincetat
De parca isi doreste sa evadeze, sa-si lipeasca amintirea-n iubire.
Of, destin obscur cu suflet dezbracat de remuscari,
Unde-mi sunt cuvintele prin care Luna saruta Soarele?
Aminteste-mi calea prin labirintul neintelesurilor,
Lumineaza-mi inima si omoara-mi timpul!

Galbenul auriu al Lunii iti paleste uimirea de pe chip.
Trec un ceas, trec doua,
Insa doar tu vezi vazduhul brazdat de zori de zi,
Din zbor.

Diminetile tarzii te fac sa dispari in cerurile rasaritului,
Abandonand pasiuni, extaz, nebunii.


"Doamne, vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei..."