Nebun este cel care a iubit suflete triste, pline de dureri abstracte.
Cu o putere magnifica, el a reusit sa stearga, cu bureti de fier, amintiri negre,
gravate parca pentru eternitate pe retina sufletului ei.
El ii iubeste zambetul spart de trecut, insa reparat cu duiosie, cu incredere,
Ii saruta ochii plansi dupa vechi imagini, distorsionate de sclipiri de alb.
Nu conteaza ce a fost. Doar el stie cum sa ii asculte rasetele sincere,
chicotelile de copil trist, insa cu noi sperante tesute in diminetile tarzii.
Ea nu mai cunoaste esenta timpului, ci doar clipele fericite pe care le soarbe,
egoista, in suflet, ca un medicament magic.
Isi da seama ca doar el stie sa ii cante note de fericire la pian-marea sa dragoste.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu