prea multa liniste

E dimineata!
Deschide-ti sufletul inainte de toate si asculta linistea zorilor.
Cu parfumul puternic al cafelei incepi o noua zi, iar cu buzele amandoua
atingi fereastra viitorului incert. Ti-e inca teama sa o deschizi si sa privesti
larg linia orizontului ce se ascunde-n mare.
Culori rozalii se ascund dupa blocuri, nefericite de atata singuratate amara,
iar privirea ti se joaca cu albastrul-verzui al marii tale.
Parca e prea multa liniste, acum, dupa furtuna. Te obisnuisei cu zgomotul
infricosator al iernii dinauntrul tau...si al meu...

Parca nu iti mai recunosti nici sufletul si nici marea...

Oamenii alearga disperati pe maluri dupa iubirile pierdute.
Acum e prea tarziu?Sau prea devreme?

strigatul ochilor sinceri

Focul dorintelor iti mistuie sufletul.
Simti cum ti se topesc peretii de ceata ce iti ingradesc sentimentele aprinse pentru ea,
cum iti tropaie prin vene antidotul dorului nestins de multa vreme.
Vrei un sarut, sau doua...nu stii cate.
Vrei o imbratisare, o privire, un colt de zambet.
Macar atat.

Simti cum te doboara iubirea parca prea mare: iti iese din suflet
si se aseaza printre norii argintii ce ascund multe povesti.
Ii incredintezi Zeului Suprem sentimentul tau sfant si
Il lasi sa iti pazeasca jumatatea existentei tale.
Doar in El mai ai incredere. Restul e...tacere.

Cazi in pacat si iti strecori saruturile, imbratisarile, privirile catre ea.
Esti sus acum. Prea sus e iubirea voastra ca s-o atinga raul.
E protejata, curata... e sincera....
Teama a disparut odata cu intunericul zilelor amare,
iar voi aprindeti si stingeti zilele, noptile, zorile...

"Da-mi buzele si pieptul tau ca imi pot sprijini durerile", strigau ochii ei.

Viata ne obisnuieste cu moartea prin somn.
Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vis.

Eliphas Levi