Te-am purtat
printre versuri ore, minute, ani de zile.
Te-am ascuns
adanc in suflet desi alergai pe strazile
Gri, din
orasul monoton. Imi iubeai zambetul
Inocent, momentele
rare cand faceam pe poetul,
Nestiut de
nimeni, doar de tine.
Te-am iertat
dinainte sa-mi gresesti.
Asteptam parca
ziua cand vei lasa ochii in pamant
Si cu regrete
false, vei spune:
„Plec”.
„pentru
totdeauna”, ti-am raspuns eu,
desi am
inghitit in sec un
„mai stai!”
Singuratatea mi se prelinge din ochi si obraji pe gat si sani.
Alearga nebuna de parca ar trage aerul greu in plamani.
Zambeste perfid, se roteste in cercuri pana cand ametesc.
Incerc s-o imping dincolo de tipete ascunse, dar amutesc.
Tocmai cand credeam ca a disparut macar pentru o vreme, apare mandra,
Rade isteric si plange zgomotos. O imbratisez, cat inca mai sunt tanara.
Pune-ti palma
peste obrazul meu drept si cuprinde-mi zambetul cu un sarut.
Te strang in
privire, inchid ochii si-ti raspund, desi as fi rezistat. N-am putut.
Degetele tale imi
numara respiratiile aprinse de-un foc nestins ce nu se vede.
Dupa un an
amar, te-ai intors, cu aceleasi saruturi, cu aceleasi buze umede.
Mirosi a dragoste. Trag in piept galaxii de saruturi
Si te imbratisez cu gandul ca esti printre asternuturi.
Miros a frica. Inchid ochii si expir cuvinte nespuse,
Dorm cu un dor monoton si cu lacrimi siroaie-ascunse.
Hai sa ne vedem si viata viitoare!
Doi pasi
marunti in fata si simti ritmul de dans al vietii,
Doi pasi mari
in spate si, brusc, te pierzi in negrul dulcetii.
Te impiedici
si cazi pe podea, doborat iti curg lacrimi siroaie
Cu umerii grei,
inima franta si-nchisa, tot mai ai vise, o droaie.
Ridici
privirea spre zei si-ncepi sa simti din nou ritmul in sange,
Un pas mic in
fata si cuprinzi cu palmele visele, viata nu te-nvinge.
Dansezi cu
ochii strans inchisi ca nu cumva sa te loveasca rautatile,
Te inchini, te
visezi si mai speri, la o viata mai buna. Animale
Iti par
oamenii, deodata, cand printre gene inlacrimate, ii vezi,
Ii strigi,
incerci sa-i convingi ca viata-i ca un dans, maine, azi.
Stelele
abia isi incepeau viata stralucitoare
Cand tu, cu pleoape reci, cu o neagra favoare,
Ai inchis usi, ai inchis ferestre, si ai pasit,
In miez de toamna, spre viitor cu-un suflet inrosit.
Sifonata de sentimente muribunde,
Cu un gust de metal si de rugina, oriunde
vei ajunge, Soarele in suflet iti va patrunde.
Celor doi ochi mici si negri le-ai promis liniste,
Iar tie doar un simplu aer nemiscat de niste
false cuvinte, zambete sparte si umbrite
de omul ce striga, de buzele ce vesnic fals vor promite.
