Morfina pentru suflet

Acum, cand iubirea a plecat definitiv, pentru o vreme

Versurile imi vor fi injectii cu morfina pentru suflet.

Plang, urlu si te caut in gand, dar esti doar o falsa amintire.

Incerc din rasputeri sa creionez al tau adevarat portret:

Ma zbat sa-mi amintesc de buze, de ochi si sprancene,

Dar totul e vag, pierdut parca undeva in neagra tacere.

Si-atunci caut in anii ce au trecut o fericita a mea versiune,

Dar gasesc franturi de imagini aflate intr-o rapida trecere.

Sunt dependenta de rime, cuvinte si versuri neobosite

Doar ca sa realizez ca lupta cu mine insami este pe sfarsite. 

Mai incolo!

Inchide ochii si viseaza din nou.
Viseaza campul cu maci infinit,
Cerul de-albastru erou,
Si ochii care, iar, au "zambit".

Te-ntorci la hartia-ti veche prietena
Cand lacrimile ti se innoada in barba,
Cand cuvintele-ti sunt veche odihna,
Cand sentimentele sunt arse ca-ntr-o soba.

Cauti rime incrucisate, ascunse, perfecte,
Crezand ca iubirea-i inca acolo.
Te chinui sa asterni versuri corecte,
Tocmai cand sufletul lui iti spune... "mai incolo!".

Te ascunzi dupa masca rutinei iubiri
Crezand chiar si tu falsele voastre trairi!
Cauta-ti femeie adevarata fericire dincolo,
Tocmai cand sufletul lui iti spune... "mai incolo!".

Iubito, hai, lasa-ma!

Hai, lasa-ma, iubito, sa-ti simt buzele pe pielea-mi umeda de dorinte aprinse,
Hai, lasa-ma, sa-ti curg cu picaturi sărate pe albastrele aripi deschise.
Nu te teme, sfarsitul nu este aproape de trupurile noastre infierbantate!
Profita de mine in negura noptii, închide - ti ochii si bucura-te de pacate.
S-arcuieste-ti spatele imbracat de rosul cearsafului ud,
Hai, lasa-ma, iubito, sa-ti inchid gura c-un sarut!
Hai, lasa-mi, iubito, glasul mut!