Sub pleoapa ascunsa de genele
lui negre si lungi,
S-a nascut prima lacrima. Si-a
croit drum meandrat,
A gasit calea, a traversat
obrazul drept si a ajuns la destinatie:
Si-a sarutat buza de sus cu un
prim dor naucit, ars, teribil.
De atunci vrea sa paraseasca trupul
stingher, adormit, uitat...
Vrea sa sarute si alte buze, sa
cuprinda alti ochi, alte gene.
De data asta si-a continuat
drumul, brazdandu-i gatul, pieptul,
... si s-a pierdut.
