Iluzii

Poti sa ma dezbraci de rautate si suspin ca sa ma ridici cu sperante desarte.
Poti sa imi iubesti si visul si cosmarul, si zilele si noptile.
Poti sa adormi pe umarul meu asa cum faceai odinioara.

Insa eu nu mai pot. Eu am sa ma inec in trecut cu amintiri tatuate pe retina timpului,
Am sa privesc inca o data dincolo de ochii tai de-un albastru pur,
Degetele-mi o sa se joace inca o data prin parul tau castaniu,
Inima insa nu imi va mai tresari niciodata. Acum e de piatra.

Alearga ea prin cimitire, danseaza cu durerea si se intoarce la mine.
Cu buzele imi creionez iubirea, insa inima rosteste rugaciunile lui Mefisto.
Mi-e frica, ma ascund dupa crucile grele distruse parca de razboiul vietii.

Iluzii...

Tu poti sa zbori din nou.
Eu nu mai pot.
Inima mi-e arsa pe rug, de tine.