mereu un altfel de ”bună dimineața”

Mirosul de cafea îmi tresaltă simțurile și ma face să ma ridic pentru o nouă zi. Afară-i dorul meu cel mare, iar în cana de cafea ard dorințele mele. Dar tu, tu unde ești?
Apari din neant cu părul nearanjat și ochii mici, adormiți... ”bună dimineața” ta sună altfel în fiecare zi, mereu mai frumos, mai duios.
Mirosul de cafea, mirosul iubirii noastre născute într-o cană de cafea.

No, woman, no cry!

Nu plânge, draga mea, căci acesta nu este mirosul sfârșitului. Trebuie să fie doar o lacrimă de dor, una de regret și încă una de durere... Varsă-ți chinul pe perna preferată pe care o ții mereu strâns la piept, lasă-ți sufletul să urle, lasă noaptea să te adune. Ori te ridici și mergi înainte ori... mori! Ar fi pentru a doua oară, prima dată te-ai ridicat, dar acum... mai poți?!
Nu plânge, femeie dragă, nu e ăsta sfârșitul tău! Ridică-te căci ești mai puternică decât crezi tu, ești mult mai curajoasă, mai deșteaptă, mai frumoasă. Nu lăsa lacrimile să-ți brăzdeze obrajii decât pentru o singură noapte. Dimineața să-ți șteargă durerile și să-ți lumineze ochii roșii!
Nu plânge decât în noaptea aceasta! Atât să-ți sufere tinerețile, căci viața merge înainte, orice s-ar întâmpla, indiferent de ce va urma!