mai pustiu ca niciodata

Ridici privirea catre Ceruri si intrebi "de ce eu?".
Nu auzi niciun raspuns, nimeni nu te aude acum.
Asculti tacerea nocturna si te sperii de lumina stelelor.
Parca atunci cand erai cu ea, gaseai aceeasi stralucire in ochii ei,
caprui cu nuante negre.
Nu ai sa ii uiti niciodata privirea inlacrimata din noaptea aceea.
ti-au ramas intiparite in minte profunzimea, simplitatea ei.

O iubeai asa cum era ea atunci: pura, gingasa, sincera.
Acum nu o mai cunosti, sau recunosti.
S-a schimbat prea mult si te simti vinovat de asta.
Nu mai speri la nimeni si nimic,
Doar supravietuiesti intr-o lume fara limite.

Lacrimi de dor spala sentimentul de uitare,
Si inca te trezesti in miez de noapte si o cauti
printre cearsafurile voastre.
Inca ii simti mirosul parului pe perna din dreapta ta,
si inca ii simti capul pe umarul tau...
Da, acolo era locul ei.

iti pleci privirea spre pamant si intrebi "de ce eu?"
Auzi un raspuns in surdina:
"pentru ca asa a fost sa fie"...
Azi te simti mai pustiu ca niciodata.