Cu genele goale

Rimelul s-a scurs de pe genele ei lungi si negre...
El este acum o alta persoana ce-alearga in tacere
Prea tarziu dupa sufletul ei. Pe atunci o chemai mereu
In stanga ta, pe acum, insa, locul ei este gol.

Degeaba incerci sa lipesti firimituri de sentimente,
Sa aduni de jos cioburi negre de vise uitate,
Degeaba te chinui s-o mai tii langa tine, pentru tine,
Cand ea deja zboara spre alte albastre destine.

Zborul ei odata linistit, acum e rapid si plans,
Ce trece dincolo de cer, de nori, de voi, dinadins,
Asteptand disperata raza de soare promisa in vis.

Trupul ii este ostenit de dor, regrete si uitare,
Iar singura ei alinare se afla in indepartata zare.

Cu genele goale, cu ochii goi, dispare.

Cuvinte grele au curs si s-au scurs peste trupul meu slabit de atata lupta.
De neuitat.
Obrajii erau deja inrositi, bratele amortite, lacrimile înghețate, iar tu imi puneai pe buze slove grele si taioase.
Secundele zburau, insa, deodata,
sufletul s-a inchis.
Nici eu nu stiu cum sau de ce...
Nu mai simteam amarul strigatelor tale, nu mai doream vise desarte cu tine, nu mai eram nimic, totul era gol.
Doar bataile inimii mai umpleau aerul dintre noi.

Si dincolo de toate se ascundea iubirea muribunda,
Iubirea care moare si mistuie ramasite de dorinte demult uitate.

un simplu gand

Da-mi, Doamne, rabdare sa astept si sa indur lacrimile grele ale batranetii.
Da-mi, Doamne, putere sa razbesc si sa lupt cu raul ce ma inconjoara.
Da-mi, Doamne, mirosul diminetii de demult si cel al amurgului rosiatic.
Da-mi, Dumnezeul meu, da-mi orice, numai nu-mi da fericire fara a o merita.

Imi intorc obrazul de fiecare data cand ma lovesti cu vorbe grele, tu, muritorule de rand.
Zi de zi ma chinuie ideile viitorului nestiut de nimeni, nici macar de mine,
Iar tu, neinfricatule, razbesti cu picioarele goale prin namoluri dureroase.
Eu, oare, nu as putea adormi linistit cu obrazul lipit de perna, cufundat in propriile vise?

Lasa-mi, Doamne, simplitatea zilei si inocenta firii umane. Asta e fericirea mea.