Te-am purtat printre versuri ore, minute, ani de zile.

Te-am ascuns adanc in suflet desi alergai pe strazile

Gri, din orasul monoton. Imi iubeai zambetul

Inocent, momentele rare cand faceam pe poetul,

Nestiut de nimeni, doar de tine.

 

Te-am iertat dinainte sa-mi gresesti.

Asteptam parca ziua cand vei lasa ochii in pamant

Si cu regrete false, vei spune:

„Plec”.

„pentru totdeauna”, ti-am raspuns eu,

desi am inghitit in sec un

„mai stai!”