Singuratatea mi se prelinge din ochi si obraji pe gat si sani.
Alearga nebuna de parca ar trage aerul greu in plamani.
Zambeste perfid, se roteste in cercuri pana cand ametesc.
Incerc s-o imping dincolo de tipete ascunse, dar amutesc.
Tocmai cand credeam ca a disparut macar pentru o vreme, apare mandra,
Rade isteric si plange zgomotos. O imbratisez, cat inca mai sunt tanara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu