Fericita, te-am parasit.

 

Stelele abia isi incepeau viata stralucitoare
Cand tu, cu pleoape reci, cu o neagra favoare,
Ai inchis usi, ai inchis ferestre, si ai pasit,
In miez de toamna, spre viitor cu-un suflet inrosit.

Sifonata de sentimente muribunde,
Cu un gust de metal si de rugina, oriunde
vei ajunge, Soarele in suflet iti va patrunde.

Celor doi ochi mici si negri le-ai promis liniste,
Iar tie doar un simplu aer nemiscat de niste
false cuvinte, zambete sparte si umbrite
de omul ce striga, de buzele ce vesnic fals vor promite.