o altfel de poveste

 

„Au murit cativa oameni in mine”,

Am cititi pe-un vers dintr-o poezie.

Mi-am amintit brusc de tine,

De ochii tai, de a ta fantezie.

 

Se facea c-alergam desculti pe maluri,

Voiai sa-mi prinzi aripile, sa le saruti.

Ne canta suav marea prin ale ei valuri,

Obositi, noi inotam, nu ne dadeam obositi.

 

Dar a venit zmeul cel rau, intunecandu-ne

privirile, aripile. In neant ne pierdeam treptat,

In zadar incercam, nu reuseam. Zbatandu-ne,

ne-am ranit sufletele, trupurile, si... am cedat.

 

M-am intors pe mal cu o aripa franta.

Schiopatam din cauza durerii purtate pe umeri,

Tineam in palme 2 ochi negri, mici, ce m-avanta

Si azi, si maine, printre stele, fara alte temeri.