Închide ușa trecutului și stinge lumina...E iarnă și în zori de zi
Frigul mă face să te simt pe pernă iar ...
Mi-e greu să alerg printre cifrele de neuitat, să aștern cuvinte amare,
Iar timpul, inevitabil, trece. Nu îl pot opri decât prin fericirile de-o clipă,
În care râd, alerg, zbor...
Nu îmi mai este dor. Azi doar aprind iar, după ani și ani, candela în amintirea ei.
-Ai murit ca o stea pe cer care se stingea rapid în negură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu