un
alt pas
De-atunci au trecut
veacuri, însă încă te mai simt, undeva, pierdut.
Timpul nu are timp, aşa
că nu ştiu cât înseamnă o clipă, o secundă.
Ştiu doar că un moment
fără tine durează o eternitate.
Prea târziu pentru
inimi frânte şi buze crăpate de atâta dor,
Acum a ramas doar cenuşa.
Şi ea va pieri cândva,
se va spulbera printre noi dorinţe.
Îţi cunoşteam sufletul
ca propria palmă, cu fiecare durere,
Fericire şi suspin.
Orb, te-ai lasat condus de Iuda,
Şi ai vândut tot pe
nimic. Ai pierdut şi te-ai pierdut şi pe tine însuţi.
Ai ramas gol pe dinăuntru
şi doar eu ştiu asta.
Disperat, vei incerca să
aduni cioburi, să refaci ce ai spart,
însă, in zadar...
Adună chipuri din alte
oglinzi şi formează-ţi sufletul în bunătate,
Apoi găseşte alte
cioburi şi lipeşte-le pe geamul aburit al vieţii.
Poate doar aşa vei gasi
o cale de ieşire, de evadare din Infern.
Vei găsi Lumina prin întuneric,
ghidat de rugăciune, prin credinţă.
Căieşte-ţi gândul şi
zboară din nou, cu alte aripi de ceară.
Oh, Icar, ai luat tot
fără să dai nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu