Focul dorintelor iti mistuie sufletul.
Simti cum ti se topesc peretii de ceata ce iti ingradesc sentimentele aprinse pentru ea,
cum iti tropaie prin vene antidotul dorului nestins de multa vreme.
Vrei un sarut, sau doua...nu stii cate.
Vrei o imbratisare, o privire, un colt de zambet.
Macar atat.
Simti cum te doboara iubirea parca prea mare: iti iese din suflet
si se aseaza printre norii argintii ce ascund multe povesti.
Ii incredintezi Zeului Suprem sentimentul tau sfant si
Il lasi sa iti pazeasca jumatatea existentei tale.
Doar in El mai ai incredere. Restul e...tacere.
Cazi in pacat si iti strecori saruturile, imbratisarile, privirile catre ea.
Esti sus acum. Prea sus e iubirea voastra ca s-o atinga raul.
E protejata, curata... e sincera....
Teama a disparut odata cu intunericul zilelor amare,
iar voi aprindeti si stingeti zilele, noptile, zorile...
"Da-mi buzele si pieptul tau ca imi pot sprijini durerile", strigau ochii ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu